Back
Ma hotarasc sa mut cortul pe malul celalalt, mai aproape de izvor. Si
asa ne-am impartit in 2 tabere, Ioana, Catalin M, Marius s-au mutat, altii
au ramas pe locul vechi. Pe Cata P mai ca l-am mutat cu forta.
Plecam in traseu pe la 10, in amonte spre Tolosu. Nemarcata, poteca
bine definita e sculptata in pereti de stanca. Dar asta nu va dura mult...
Raman mai in spate caci Cristina nu se simte bine, intre timp trupa
a ajuns la impas: s-a terminat poteca!
Urmeaza festivalul trecerii apei: catarare pe mal, echilibristica pe
pietre, sau descaltare.
Iata-ne dincolo, dornici de actiune si sa vizitam pestera! Tolosu e
ascunsa sub o fata de stanca, nu stiu exact unde pe versantul din stanga.
Marmite mari se succed pana in albia raului, mai pastreaza apa ploilor
de saptamana trecuta. Unele acoperite cu muschi verde, altele spalate de
ape, coboara in trepte cazanele uriasilor. Noi suntem piticii din tara
minunilor si escaladam care pe unde apucam. Cind ploua abundent, apa adunata
de dolinele din platoul Iabalcei se scurge partial si prin aceasta pestera,
tasneste suvoi din gura ei si bolboroseste la vale printre bolvani, umpland
marmitele si facandu-le sa fiarba. Imi inchipui suvoiul demential, n-as
vrea sa fiu acolo cand se dezlantuie apa...
Unde e pestera? Rosana mai isi aminteste cate ceva, si eu stiu ca aici
pe undeva. Dupa ce escaladam pe niste colti de calcar in dreapta, Catalin
ne striga ca a gasit-o.
Ne adunam cu greu la gura pesterii, captusita cu muschi de la jumatate
in sus. Nu sunt povesti torentele alea...! Ati mai vazut voi muschi uscat
pe tavanul pesterii?
Ca sa intram, traversam o balta in care intram pana la genunchi, apa
e tulbure, murdara, plus o senzatie de congelare. In continuare podea de
nisip fin si umed, pe urma pietre spalate. Vizitam pestera, suntem cam
multi si cam putine lanterne. Ne minunam la vederea unui splendid baldachin,
parca e de zahar, nu departe o masa cu un sfesnic ne asteapta. Nu ne scriem
amintirile pe aceasta, doar admiram minunea de calcar galbui, cu reflexii
de cristal.
In rest pestera nu prea a fost interesanta, ne-am intors cand am fost
nevoiti sa escaladam un etaj si apoi trebuia coborat pe partea cealalta.