Peştera Rătei este localizată in
M-ţii Leaota, deşi foarte aproape de limita acestora cu M-ţii
Bucegi, râul Ialomiţa separând cele două masive muntoase exact în
această regiune. Oricum valea Răteiului, unde se află peştera şi
geamăna ei într-ale toponimei, valea Brăteiului, ce se află imediat la nord, apar pe mai toate
hărţile turistice cu M-ţii Bucegi.
Accesul cel mai uşor se realizează dinspre sud, prin Pietroşiţa,
unde se poate ajunge cu trenul sau cu maşina, continundu-se apoi pe DN
71, care uneşte Pietroşiţa şi Sinaia. După cca. 8
Km, în dreptul satului Pucheni, se ajunge le confluenţa Ialomiţei
cu Ialomicioara.
În acest loc, o şosea asfaltată,
se ramifică spre stânga, urmând valea Ialomiţei şi mergând
spre marea carieră de calcare de la Lespezi (carieră ce furnizează materia
primă pentru fabrica de ciment de la Fieni). După alţi 8 Km,
pe drumul asfaltat, ce duce la carieră, după ce se lasă în
dreapta intersecţia spre Tabăra Cerbu şi Dobreşti, se
traversează valea înspumată a Răteiului. Pentru călătorul
care merge pe jos, acesta este momentul în care sporindu-şi
atenţia, după încă 150 m, pe stănga, trebuie să urmeze
o potecă ce se desprinde din drumul asfaltat şi urcă voiniceşte,
de-a lungul ţevii care transportă apa captată chiar din peşteră.
Această potecă prin pădure, se urmează 10-15 minute
până ce dă în drumul forestier din porţiunea inferioară a
văii Răteiului. Pe acest drum forestier se poate ajunge şi
cu maşina, direct din drumul asfaltat de pe valea Ialomiţei. Se
continuă deplasarea pe drumul forestier, spre stânga, şi după încă 1
Km, pe dreapta
de data aceasta, apare o potecă bine întreţinută de către
cei care au in grijă captarea de apă, potecă ce după încă 5
minute conduce chiar la gura peşterii.
Autor: Gigi Paul Dragomir Înscris de: GIGI PAUL DRAGOMIR Vizualizări: 20141, Ultima actualizare: Marţi, 23 Dec 2003
Aceste rinduri mi-au trezit amintiri placute.
Am avut norocul sa vizitez Pestera Ratei prin '90-91 cind nu era inchisa sau mai corect spus am gasit poarta de acces sparta (spre norocul nostru care nu stiam ca resurgenta Ratei reprezinta o sursa de apa potabila si deci era normal sa fie inchisa).
Vizita fiind facuta prin luna ianuarie am avut surpriza sa gasim in mica sala de la intrare mici formatiuni de gheata.
A urmat apoi tirisul destul de dur - nerecomandat celor ce sufera de claustrofobie - din Galeria de Incendiu care ne-a scos - dupa o spectaculoasa coborire cu capul in jos, deoarece iesirea nu este la nivelul planseului ci putin mai sus in perete - in sistemul principal de galerii.
Nu am reusit s-o parcurgem in intregime - nici nu ne propusesem de fapt - dar in cele 6-7 ore cit am colindat-o am avut prilejul sa admiram multe frumuseti:gratioase stalactite si stalagmite, suvoiul cursului activ, linistea salilor in care zgomotul pasilor se estompa in nisipul ce acoperea podeaua...
In mod deosebit m-au impresinat diaclazele in trepte (nefiind speolog nu stiu termenul exact) care-ti dadeau posibilitatea sa fii la nivelul fosil, in timp ce printr-o crapatura nu mai lata de 0, 5-1m puteai sa arunci o privire si chiar sa cobori la cursul activ aflat la citiva metri mai jos.
Pacat ca in ultimul timp a proliferat inchiderea pesterilor cu sisteme tot mai sofisticate, ca de altfel si echivalentul de la suprafata: rezervatii peste rezervatii in care aici nu ai voie sa campezi, dincolo nu ai voie sa te abati de la poteca,...
Nu zic ca actiunea nu este justificata de distrugerile cauzate de fiinte carora nu li se potriveste numele de om - care in prostia si rautatea lor pot distruge in citeva minute ceea ce natura a creat in zeci de mii de ani - dar imi lasa un gust amar. In curind accesul la ceea ce este mai frumos pe pamint si pe sub pamint va fi conditinat de permise si aprobari iar noua, celor obisnuiti, ni se va permite doar accesul ca la muzeu, in lumina reflectoarelor si/sau pe drumuri pavate si prevazute cu balustrade. Este ca si cum marile opere de arta ar fi tinute in seifuri fiind accesibile doar unui grup restrins, pentru restul raminind "firmiturile".
Titus Hen, Marţi, 23 Dec 2003, 12:55
Linkul www.gigidragomir.ro nu pare a fi valid.
Sigur e corect scris?
Florian Mastacan, Marţi, 23 Dec 2003, 13:42
Eh... eroare de typing Acum e scris corect
Corneliu Negulescu, Marţi, 24 Feb 2004, 0:08
Abia acum(ce tirziu!!!) am vazut acest uluitor articol!
Un sincer BRAVO pentru autor!
Rares Cosma, Marţi, 31 Aug 2004, 13:34
Care este diferenta dintre "eroziune" si "coroziune"?
Cristian Lazăr, Miercuri, 17 Nov 2004, 16:05
Totusi cum se poate vizita aceasta pestera? Cu cine trebuie sa vorbesc? Unde pot gasi persoana care are cheile de la intrare?
Cand va aud cu portile, ma ia cu lesinul. Din contra, cat mai multe porti cat mai multor pesteri este solutia civilizata si fireasca, si asta nu numai la noi, ci pretutindeni. Cand Pestera Tausoarelor nu avea poarta (acum are doua succesive!) am gasit la intrare un grup de trei cehi adolescenti care se pregateau sa dea buzna voiniceste in cea mai adanca pestera din tara si in cei 18 km de galerii in sandale, tricouri, pantaloni scurti si dotati cu doua lanterne tip creion. Portile protejeaza nu numai endocarstul de turistii neavizati, ci chiar pe acestia de ei insisi! Asa trebuie sa fie, nespeologii sa viziteze pesteri cu ghid si casca in cap... Crin. T. Theodorescu, custode Tausoare, triandafil96@yahoo.com
Ştefan Murvay, Miercuri, 27 Iun 2007, 12:03
Desi cam tarziu vin cu un raspuns pentru Rares Cosma.
Diferenta dintre eroziune si coroziune este ca eroziunea este o actiune fizica aici datorata apei pe cand coroziunea este pur chimica datorata acidului carbonic.
Si legat de inchiderea pesterilor: Sunt perfect de acord cu inchiderea pesterilor, desi din pacate nu este de ajuns sa le inchizi, drept dovada stau pesterile a caror porti au fost sparte de nenumarate ori. Cel mai bine ar fi un paznic cu o pusca mare!