Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Speologie - Pestera Ratei

Bookmark and Share

Pestera Ratei - Descrierea pesterii

DESCRIEREA PEŞTERII

La intrarea în peşteră există o instalaţie de captare a cursului subteran, destul de elaborată, care printre altele este echipată şi cu un baraj şi un stăvilar, construite în interiorul peşterii. De asemenea exista o poartă metalică, care este în permanenţă închisă cu lacăt. De aceea vizitele în peşteră sunt dificil sau imposibil de organizat, sistemul de închidere fiind aproape impenetrabil.

Parcursul subteran, de-a lungul râului subteran care vuieşte impresionant în zona intrării, devine foarte repede impracticabil (dupa 40 m), fiind blocat de doua sifoane. Din fericire, există un pasaj fosil destul de labirintic şi îngust, situat imediat în dreapta intrării, care scurt circuitează zona inundată. Acest pasaj este denumit Galeria de Incendiu şi reîntâlneşte râul subteran dupa 150 m. Urmând cursul subteran în amonte, parcurgem o galerie frumoasă, spaţioasă, curată, fără obstacole majore. Această galerie, care conferă accesul spre inima peşterii are o morfologie specifică generată de formele de coroziune şi eroziune: septe, linguriţe, marmite de podea şi chiar de perete. Dupa încă 100 m în amonte apare un important afluent de dreapta. Acest afluent peate fi urmat, pe o diaclază îngustă, pe vreo câteva zeci de metrii, până la Sifonul 3.

Revenind la galeria principală, se continua parcurgerea acesteia în amonte pentru înca 250-300 m până la Sifonul 4, care obturează întreaga secţiune a galeriei. Parcursul se continuă spre dreapta şi în sus, pe o galerie fosilă şi îngustă care după 100 m ajunge în zona Săliţei de Popas. Situată la 4 m deasupra galeriei pe care am venit, Săliţa de Popas nu este neapărat uşor de găsit, dar odată ajunşi în ea suntem în punctul cheie al peşterii, gata să parcurgem faimosul circuit subteran al peşterii Rătei. Este de preferat să urmăm circuitul în sens orar prin Confluenţa Seacă, Galeria Dreaptă, Galeria Nouă, Marele Labirint, Galeria cu Argile şi apoi străbătând Galeria cu Meandre spre aval, înapoi la Săliţa de Popas.

Pornind din Săliţa de Popas spre SE, foarte curând, după vreo 40 m ajungem la Confluenţa Seacă. În acest punct se desfac două galerii importante: drept înainte Galeria cu Gururi, iar la dreapta Galeria Dreaptă. Galeria cu Gururi este o galerie spaţioasă, având doi pileri de-a lungul ei. Este destul de concreţionată, pe o anumită porţiune a ei, fiind una din puţinele galerii concreţionate ale peşterii, având formaţiuni de tot felul, printre care şi gururi, unele seci dar şi cu apă. Galeria cu Gururi se termină în fund de sac, terminusul fiind situat undeva deasupra intrării în peşteră, desigur necomunicând în nici un fel cu exteriorul.

Revenind la Confluenţa Seacă, se urmează de data aceasta galeria ce se dezvoltă spre vest, care este denumită Galeria Dreaptă. Această galerie conferă un acces deosebit de facil, neavând nici un fel de obstacol, spre Galeria cu Cascade, care după cum îi spune şi numele, este o galerie activă, deosebit de spectaculoasă, datorită cascadelor şi al debitului impresionant. În aval, Galeria cu Cascade se termină într-un sifon îngust dar accesibil pentru scafandrul autonom. (Toate sifoanele peşterii au fost plonjate în 1983 de către Şerban Sârbu, din nefericire dovedindu-se prea strâmte pentru a putea fi penetrate, pe mai mult de câţiva metrii). În amonte Galeria cu Cascade se termină în Sifonul 5.

La 60 m înainte de Sifonul 5 apare o zonă umedă, cu abundente picurări din tavan. Suntem în zona unei formaţiuni stalagmitice cu o structură complexă, având mai degrabă caracterul unui dom, decât a unei scurgeri parietale, numită Meduza. Pe partea ei accesibilă, Meduza se suie pe vreo 10 m, până în tavanul galeriei, unde apare, destul de îngustă şi greu de identificat, intrarea în Galeria Nouă.

Prima parte a Galeriei Noi este interesantă dar şi foarte solicitantă din punc de vedere fizic, fiind destul de greu de parcurs, datorită faptului că este foarte îngustă şi puternic ascendentă, dezvoltată în întregime în conglomerate de Bucegi. Acest pasaj incomod, care se parcurge pe brângi, cu sudoarea şiroind şi intrându-ţi în ochi se termină în zona numită Portiţa, când coatele şi genunchii sunt deja învineţite, dar şi condiţiile de înaintare se îmbunătăţesc simţitor. La Portiţă se observă contactul geologic dintre conglomerate şi calcare iar galeria devine largă, primitoare, fără obstacole majore, în afară de o Diaclază, care totuşi nu pune probleme deosebite. Pe alocuri pereţii Galeriei Noi sunt căptuşiţi cu gips care apare maclat "creastă de cocoş".

Galeria Nouă se parcurge încă vreo 3-400 m de la Diaclază, până când debuşează în tavanul unei săli destul de mari şi impresionante, puternic descendentă, care în partea ei inferioară interceptează un curs activ. Suntem în Sala cu Prăbuşiri, de unde coborând cam două treimi din diferenţa de nivel dintre partea superioară a sălii şi cursul activ aflat la baza sălii, undeva în peretele stâng al acesteia, sub nişte prăbuşiri, se afle intrarea care conferă accesul spre Sala Titanilor. Această intrare este foarte îngustă, practic o "gaură de şoarece", şi a fost descoperită prin dezobstrucţie.

Sala Titanilor, este cea mai mare sală a peşterii, având un aspect haotic cu numeroase blocuri gigantice prăbuşite din tavan. Cursul activ din Sala cu Prăbuşiri se regăseşte şi în această sală şi este accesibil pe întregul parcurs în amonte, până la capătul sălii. Suntem aici la +64 m de la intrare, de altfel şi cea mai mare denivelare a peşterii. În Sala Titanilor se găsesc destule oase fosile, unele chiar de Ursus Spelaeus, care ne fac să bănuim o fostă intrare, situată cumva în accest capăt de peşteră, accesul animalelor prin intrarea actuală fiind greu de presupus.

Revenind în Galeria Nouă, la cca. 100 m de la Sala cu Prăbuşiri, se deschide spre nord intrarea în Marele Labirint. Acest loc este uşor de identificat datorită numeroaselor septe de coroziune care atârnă de tavan. Labirintul este puternic descendent şi căptuşit cu argilă foarte alunecoasă, ceea ce în mod evident face parcursul în jos, mult mai uşor decât la urcare şi în cele din urmă explică de ce această direcţie de a percurge circuitul este de cele mai multe ori aleasă. Galeria capătă pe parcurs aspect de topogan, dar în general urmănd linia de cea mai mare pantă, dupa 25 m diferenţă de nivel, de la intrarea în Labirint se ajunge la o "gaură de şoarece" numită Răzuitoarea care permite accesul în Galeria cu Argilă. Aceasta are aspect de diaclază înclinată la 60o şidestul de îngustă fiind de asemenea căptuşită cu argilă şi se urmează spre est, pe vreo 200 m, până la prima intersecţie de galerii, unde spre NW se deschide intrarea în Galeria Marianne, iar spre dreapta, cumva spre est, se contină accesul spre Galeria cu Meandre.

Galeria Marianne este o galerie cu o personalitate distinctă, având tavan plan orizontal şi aspect general de laminor, cu înălţimi modeste, rareori permiţând ridicarea în picioare. Pe parcursul galeriei se întâlnesc rare bazine cu calcită flotantă, dar mai ales culcuşuri şi oseminte de Ursus Spelaeus, dar şi fragmente de oase aparţinând şi altor mamifere. La capătul acestei galerii, după o zonă haotică constituită din Sala Nisipurilor şi Sala Joncţiunii, trecând prin încă o "gaură de şoarece" se ajunge în Sala Mare a peşterii Rătei. Numele sălii a fost dat de primii exploratori ai peşterii, în 1971, aceştia ajungând aici dinspre Sala cu Prăbuşiri.

În Sala Mare, cursul subteran care o parcurge, la perioade de ape mari, formează o difluenţă, braţul cu deditul mai mare curgând spre nord, iar celălalt cu un dedit mai modest spre est. La etiaj, difluenţa nu mai funcţionează, toată apa curgând pe braţul principal, spre nord.

Răzuitoarea poate fi atinsă şi din Sala Joncţiunii dar parcurgănd un târâş într-adevăr sever.

Revenind la intersecţia Galeriei Marianne cu Galeria cu Argilă se urmează parcursul firesc, spre est, până ce, după scurt timp galeria pe care venim debuşează în Galeria cu Meandre, în locul numit Poliţa. Galeria cu Meandre, în care tocmai am intrat, este activă pe această porţiune, debitul cursului subteran nefiind însă prea mare. Trebuie menţionat că Galeria cu Meandre este galeria cu cea mai mare personalitate, şi evident cea mai spectaculoasă din întreaga peşteră. Aspectul deosebit este conferit de prezenţa meandrelor, care în baza galeriei sunt active, dar şi a meandrelor fosile, care sunt conservate pe verticală şi al căror traseu, de cele mai multe ori, a fost complect diferit de cel actual.

Cursul activ de pe Galeria cu Meandre se pierde într-un puţ care funcţionează ca ponor, numit Puţul cu Cascadă, dar este evident că pierderile au avut un caracter remontant din moment ce în aval pe galerie se află un astfel de sorb fosil, numit Puţul Sec, care prezintă şi treaptă antitetică. Între Puţul cu Cascadă şi Săliţa de Popas, în care se ajunge foarte curând, încheind astfel circuitul, Galeria cu Meandre este fosilă.

Pentru a viziona harta detaliata a pesterii click aici.

Autor: Gigi Paul Dragomir
Înscris de: GIGI PAUL DRAGOMIR
Vizualizări: 20145, Ultima actualizare: Marţi, 23 Dec 2003


Comentariu
Titus Hen Titus Hen, Marţi, 23 Dec 2003, 12:54

Aceste rinduri mi-au trezit amintiri placute.
Am avut norocul sa vizitez Pestera Ratei prin '90-91 cind nu era inchisa sau mai corect spus am gasit poarta de acces sparta (spre norocul nostru care nu stiam ca resurgenta Ratei reprezinta o sursa de apa potabila si deci era normal sa fie inchisa).
Vizita fiind facuta prin luna ianuarie am avut surpriza sa gasim in mica sala de la intrare mici formatiuni de gheata.
A urmat apoi tirisul destul de dur - nerecomandat celor ce sufera de claustrofobie - din Galeria de Incendiu care ne-a scos - dupa o spectaculoasa coborire cu capul in jos, deoarece iesirea nu este la nivelul planseului ci putin mai sus in perete - in sistemul principal de galerii.
Nu am reusit s-o parcurgem in intregime - nici nu ne propusesem de fapt - dar in cele 6-7 ore cit am colindat-o am avut prilejul sa admiram multe frumuseti:gratioase stalactite si stalagmite, suvoiul cursului activ, linistea salilor in care zgomotul pasilor se estompa in nisipul ce acoperea podeaua...
In mod deosebit m-au impresinat diaclazele in trepte (nefiind speolog nu stiu termenul exact) care-ti dadeau posibilitatea sa fii la nivelul fosil, in timp ce printr-o crapatura nu mai lata de 0, 5-1m puteai sa arunci o privire si chiar sa cobori la cursul activ aflat la citiva metri mai jos.

Pacat ca in ultimul timp a proliferat inchiderea pesterilor cu sisteme tot mai sofisticate, ca de altfel si echivalentul de la suprafata: rezervatii peste rezervatii in care aici nu ai voie sa campezi, dincolo nu ai voie sa te abati de la poteca,...:-(
Nu zic ca actiunea nu este justificata de distrugerile cauzate de fiinte carora nu li se potriveste numele de om - care in prostia si rautatea lor pot distruge in citeva minute ceea ce natura a creat in zeci de mii de ani - dar imi lasa un gust amar. In curind accesul la ceea ce este mai frumos pe pamint si pe sub pamint va fi conditinat de permise si aprobari iar noua, celor obisnuiti, ni se va permite doar accesul ca la muzeu, in lumina reflectoarelor si/sau pe drumuri pavate si prevazute cu balustrade. Este ca si cum marile opere de arta ar fi tinute in seifuri fiind accesibile doar unui grup restrins, pentru restul raminind "firmiturile".

Titus Hen Titus Hen, Marţi, 23 Dec 2003, 12:55

Linkul www.gigidragomir.ro nu pare a fi valid.
Sigur e corect scris?

Fără foto Florian Mastacan, Marţi, 23 Dec 2003, 13:42

Eh... eroare de typing:) Acum e scris corect

Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Marţi, 24 Feb 2004, 0:08

Abia acum(ce tirziu!!!) am vazut acest uluitor articol!
Un sincer BRAVO pentru autor!

Rares Cosma Rares Cosma, Marţi, 31 Aug 2004, 13:34

Care este diferenta dintre "eroziune" si "coroziune"?

Fără foto Cristian Lazăr, Miercuri, 17 Nov 2004, 16:05

Totusi cum se poate vizita aceasta pestera? Cu cine trebuie sa vorbesc? Unde pot gasi persoana care are cheile de la intrare?:-(

Fără foto Crin-Triandafil Theodorescu, Marţi, 25 Iul 2006, 16:14

Cand va aud cu portile, ma ia cu lesinul. Din contra, cat mai multe porti cat mai multor pesteri este solutia civilizata si fireasca, si asta nu numai la noi, ci pretutindeni. Cand Pestera Tausoarelor nu avea poarta (acum are doua succesive!) am gasit la intrare un grup de trei cehi adolescenti care se pregateau sa dea buzna voiniceste in cea mai adanca pestera din tara si in cei 18 km de galerii in sandale, tricouri, pantaloni scurti si dotati cu doua lanterne tip creion. Portile protejeaza nu numai endocarstul de turistii neavizati, ci chiar pe acestia de ei insisi! Asa trebuie sa fie, nespeologii sa viziteze pesteri cu ghid si casca in cap... Crin. T. Theodorescu, custode Tausoare, triandafil96@yahoo.com

Ştefan Murvay Ştefan Murvay, Miercuri, 27 Iun 2007, 12:03

Desi cam tarziu vin cu un raspuns pentru Rares Cosma.
Diferenta dintre eroziune si coroziune este ca eroziunea este o actiune fizica aici datorata apei pe cand coroziunea este pur chimica datorata acidului carbonic.

Si legat de inchiderea pesterilor: Sunt perfect de acord cu inchiderea pesterilor, desi din pacate nu este de ajuns sa le inchizi, drept dovada stau pesterile a caror porti au fost sparte de nenumarate ori. Cel mai bine ar fi un paznic cu o pusca mare:-D!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii