Partea I: NEGOIU
Aceasta tura a fost una normala, ceata reducand impresia
artistica la minim. Am mers pe marcaj si atat.
Am lasat balta alte planuri cand am auzit ca prietenul
Alin T planuieste o iesire in Fagaras, cu tentativa Muchiei Albota si a
crestei Vartopel Arpasel.
Ma bucur ca va veni si Cata (zis Zmeul) din
Bucuresti. Radu si Vlad care completeaza echipa sunt de nadejde asa ca
nu am de ce sa-mi fac griji. De grupul nostru se lipesc si doua fete: Cornelia
si Diana.
Plecare din Timisoara vineri seara, ramanand sa dormim
in Avrig de unde il recuperam si pe Cata din gara noaptea la 2.
Noaptea ploua intr-una si intr-una si tot pe ploaie
si ceata dimineata urcam la Balea.
Salvamont Balea
Din cauza ploii ne luam gandul de a parcurge Muchia
Albotei.
Fetele propun sa mergem spre Caltun si Negoiu.
Pentru mine orice traseu e nou, asa ca nu am nimic
de comentat.
E ceata deasa si o ploaie fina. Toata iarba uda si
pietrele aluneca. Urcam cu gandul la o vreme mai buna. Spre surpriza noastra,
ne urmeaza constiincios un caine alb cu o ureche neagra.
Ajungem in saua Paltinul, apoi nu dupa multa vreme
pe vf Laitel.
Mare lucru nu vedem in jur, din cauza vremii vizibilitatea
e 20m. Coboram la Caltun, unde intalnim o trupa mare venita din sud de la
Piscul Negru. Refugiul e plin, lumea se adaposteste si mananca. Nu mai ploua
dar ceata laptoasa persista. Apele lacului Caltun sunt negre, iar vantul
trage puternic pe langa refugiu.
Se incinge o bataie intre 3 caini. Victima, un ciobanesc
mai pricajit se retrage in apa rece a paraului tot maraind la ceilalti,
apoi o tuleste in ceata.
Spre Negoiu trecem prin Strunga Dracului. Lanturile
ne ajuta, insa nu prea vreau sa ma tin de ele.
Strunga Dracului - autor Catalin Pobega
Avand doar rucsacel mic, toata lumea escaladeaza de
zor (fetele ajungand primele sus). Dupa inca un urcus suntem pe Negoiu.
Pauza, ciocolata, fructe, poze pe varf. Dar afara
de stalpul de pe varf cu inscriptia Negoiu - 2535 nu prea avem ce poza.
Plecam inapoi, pe drum se incing discutii filozofice,
asa ca mersul devine mai anevoios.
De data asta traversam creasta prin Strunga Doamnei,
un jgheab mai scurt decat Strunga Dracului dar la fel de inclinat. Surpriza,
de partea cealalta ne asteapta catelul de la Balea, foarte bucuros ca ne-am
reantalnit (n-a putut trece pe unde am mers noi).
De la refugiul Caltun nu mai urcam pe creasta, ci
ne indreptam spre gura sudica a tunelului (CA). Coboram pe poteca pe langa
Izv Caltun, pornind apoi spre NE pe curba de nivel. De ar fi senin, ne-am
bucura de vederi superbe spre sud. Poteca curge pe pajisti mai domoale sau
mai abrupte, insa iarba uda ne imbaiaza cu tot cu bocanci. Trecem pe langa
cateva paraiase de cristal, umflate de ploaie si intram pe o panta cu jnepeni,
unde pierdem marcajul. Nici o problema, il regasim in urmatoarea vale.
Un ultim urcus sustinut si iata-ne pe o culme de unde
privim un fascinant spectacol al norilor. Alearga spre E si se razletesc
pe alocuri, dezvelindu-ne pentru cateva clipe valea Capra unde serpuieste
soseaua. Apoi alti valatuci albi ne inconjoara iar vantul bate consistent.
Cum suntem deja uzi, nu pierdem vremea si o luam la picior.
Din nefericire, pe Cornelia o strang bocancii si merge
mai greu. Insa nu mai e mult, inainte de lasarea intunericului distingem
structura scheletica a gurii tunelului.
